Înfaţa lucrului
Bine fǎcut
Am ochii minţii
Larg deschişi,
Simţind în suflet
Sǎbii ce se-ascut
Sǎ treacǎ adevǎrul
Prin tǎiş.
De caut sau primesc
Un adevǎr,
Neliniştea în mine creşte
Şi,
Despicând în patru
Firul de pǎr
Dau peste zeul
Ce mǎ iubeşte.
Ca el
E cumpǎna între contrarii,
Împǎcând simţul
Cu raţiunea
Când sfinţii
Mângâie barbarii,
Amestecând realul
Cu pasiunea.
vezi mai multe poezii de: samoila