Din pădure, sângerau copaci
Verdele, din frunze-n reverii,
Lumi sublime-n glasuri de copii
Amintiri în care poţi să zaci.
Îi priveam cu-nduioşare lină,
Le citeam în vârfuri luni, amurguri
Lângă mine germinau vulcanic, muguri,
Îmbătaţi de dor şi de lumină.
Vine vremea să-nverzim deodată,
Vine vremea să fugim din crâng
Facem flori şi creştem, dăm în pârg
Însă nu ne coacem niciodată.
vezi mai multe poezii de: anascriepoezie
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.