Amintiri din trecut - Acceptare
de Mihaela Ianculescu
Astăzi privind în urmă mintea nu vrea să mai cuprindă
Gândul că mi-aș fi dorit să-ngrop iubirea într-o zi
Pentru ca amintirile și-o rană sângerândă
Să nu mă frângă, murind câte puțin în fiecare zi...
Arcașul Timp țintindu-și vârful săgeții înspre mine
Nu a slobozit-o să-mi elibereze transformarea,
A retras-o, lăsându-mă-n furtună, știind prea bine
Că nu venise vremea și nu primisem dezlegarea.
Inima, ca un fluture s-a desăvârșit în crisalidă
Învățând trăiri ce fără durere n-ar fi putut fi,
Dar oricât s-a zbătut captivă-n beznă, uitând să râdă,
Se va elibera în zborul către soare într-o zi!
Drept. rez. de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.