Amintiri din trecut - Prognostic rezervat
de Mihaela Ianculescu
Aștept ceva în viața mea, dar nu știu ce-ar putea
Să mă trezească brusc din letargie,
Aș vrea să schimb totul în jur și mintea mea
Să fie conectată doar la bucurie.
Sufletul meu transmite altceva și se comportă
Ca un bolnav pe patul de spital
E mult prea trist, nimic nu mai suportă,
Parcă e-n transă și nimeni n-are acces la el.
Mai vin prieteni tot mai des să-l viziteze
Și alte suflete-i întind o mână de ajutor,
Alții s-au oferit ca sânge să-i doneze,
Dar el doar rar tresare la câte un fior...
E tot mai mult plecat și își amână revenirea,
Probabil e mai bine unde s-a izolat,
Se simte singur că și-a pierdut menirea,
Fără iubire, veșnic e neconsolat...
Nu vrea ajutor, nici suflete de cruce,
Transfuzii sau tratamentul adecvat,
Și până își găsește sufletul pereche,
Rămâne la reanimare cu prognostic rezervat...
Drepturi rezervate de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.