Celor ce-au fost.
Acolo.
În tranșee, la Stalingrad,
Gri, verde, kaki, purpuriu,
Gerul omoară grad după grad
Și starea vremii și ce e viu.
Îngheață sângele în inima ciorilor.
Mort de glonţ e mai bine.
Păsări de fier și al lor zbor
Nu pot să-ți redea încrederea-n sine.
Timpul, parșiv, stă neclintit,
Soarele pare a fi o minune.
Firav om, ..., să mă simt întărit,
Pot “Tatăl Nostru” s-apuc a spune?
Singur sînt*, toți cei din pluton
Sunt cu un pas mai departe …
Poza păstrată la piept, în veston,
Tremură odată cu mine, se zbate
Schije, șrapnele, bombe lovesc
În pământ; peste el; aduc moarte.
Amintiri și prezent se-ncâlcesc
Ordine, vise, toate sunt șoapte
Scăpăm de foame, frig și de noi…
Marș ! soldat ține-te bine!
…Înapoi ,înapoi ,înapoi!
O, Doamne, în groapă-i mai bine!
În iarnă, bătuți, singuri, uitați,
Acasă, ajunși să fim am sperat!
Ne-am întors, rând, pe rând, mutilați
Și câți n-am murit, ne-ați preadat.
Așa îngrășat cu sânge și oase,
Câmpul ostil, vântuit și barbar
A căpătat moliciuni de mătase.
Ger e și acum, dar mai rar.
*
Stalingrad, Volgograd,
Volgă, Volgă, dulce vodcă!
Mi-a murit un neam în gloanțe,
Și nu ți-am secat izvorul.
Nu-ți duc dorul!
13.03.2013. – astăzi, astă formă. Purice Narcis-T.
martie 2014 - în revista CLAVIATURI, nr.1(5), serie nouă, Brașov - într-o formă ușor diferită:
Câmpu-i copleșit de ghiocei, iar!
* iar bătut piua, în apa șerbetului? sânt singur! sânger( Cornus sanguinea) și tot sîngerez, degeaba!
vezi mai multe poezii de: narcispurice