Amurg - Emilian Oniciuc
Poezie adăugată de: Emilian Lican

    vineri, 19 august 2016

Vântul mângâie stupine
Iar în vie boabe curg;
Zumzăitul de albine
Lin se pierde în amurg...

Prin pădure se răsfir
Printre cetinile reci
Umbre pe un patrafir
De pe sfintele poteci...

Marea nisipul îndreaptă
Aducând din larg visări,
Vălurindu-și înțeleaptă
Valuri din albastre zări...

Într-un codru o căprioară
Se-oglindește-ntr-un izvor;
Un cerb răsărit prin seară
Se-oglindește-n al ei dor...

În odaia amurgită
Îmi închipui că zăresc,
Pâlpâind îndrăgostită:
Îngerița ce-o iubesc!

19.08.2016
revizuit:
28.03.2019



vezi mai multe poezii de: Emilian Lican




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasă și gingașă poezia ta! M-ai plimbat de la munte la mare, de la mare la munte ca să mă aduci în final în pragul imaginii iubirii! M-a încântat! Felicitări! Cu drag,
Ina M.
luni, 22 august 2016