Biblioteci (Coridoare de oglinzi) - Ana Blandiana
Adăugat de: Gerra Orivera

Când mă gândesc la papirusurile distruse ale templului din Memphis, și la cele două sute de mii de volume nimicite ale bibliotecii din Pergam; când mă gândesc la acel jumătate de milion de manuscrise ale bibliotecii din Cartagina, dispărute atunci când orașul lui Hanibal a fost șters de pe fața pământului; când mă gândesc la arderea marii biblioteci din Alexandria; când mă gândesc la acel an 213 î.e.n. când suveranul din Þrin a ars toate cărțile, pentru că din cărți își scoteau argumentele cei ce i se împotriveau, încât înălțătoarele învățături ale lui Lao Þî și echilibratele învățături ale lui Confucius, și toată incredibila știință a mileniilor anterioare abia dacă au mai putut fi adunate din legendă și din amintirile bătrânilor; când mă gândesc la cele trei sute de mii de volume arse de Leo Isaurus în Constantinopolul secolului al optulea; când mă gândesc la pergamentele rase de călugării care aveau nevoie de spații de scris pentru multiplicarea dogmelor ce fuseseră suferințe și iubiri; când mă gândesc la gândurile așternute și neașternute spulberate de autodafé-uri și la rugurile, mai tinere încă, trimițându-și fumul și spaima până la noi - încăpățânarea mea de a scrie și perseverența mea în fața paginii albe, stăruința de a-mi transforma clipele în litere și zilele în fraze și îndărătnicia de a pune în locul anilor scurși și-al vârstelor consumate mormane de hârtie atât de greu înnegrită, dar atât de ușor inflamabilă, mi se par înduioșătoare și mai absurde încă decât încercarea de a opri anotimpurile să se urmeze sau râurile să curgă. Și totuși - acel totuși răsărit mereu în pofida celei mai formale logici și continuând să existe împotriva tuturor argumentelor în stare să demonstreze strălucitor că existența sa nu are nici un rost - și totuși scriu, cu toate că hârtia se aprinde și cerneala se șterge, așa cum femeile nasc, cu toate că știu că fiii lor vor muri cândva. Sau poate tocmai de aceea? Căci dincolo de distrugerea bibliotecilor din Memphis și din Pergam, din Cartagina și din Alexandria, din Þrin și din Constantinopole, a mai rămas totuși ceva de pe urma atâtor și atâtor împărății, mai știm totuși ceva despre ele, pentru că printre incendii și războaie, printre măceluri și cutremure, cei ce scriau au continuat totuși, fără încetare - și împotriva tuturor argumentelor - să scrie...

vezi mai multe texte de: Ana Blandiana



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.