Ana nu mai are mere,
Pǎrinţii ei au hotǎrât
Sǎ plece-n Spania, încât,
Acolo strânge-vor avere.
Stǎ singurǎ în sat şi ,,cere”
Orice sǎ aibǎ sǎ trǎiascǎ,
Ana nu mai are mere,
Şi cu ce o sǎ mai creascǎ?
Lipsitǎ de mângâiere,
Fǎrǎ haine şi mâncare,
Plânge deseori prea tare,
Ghemuitǎ prin unghere,
Ana nu mai are mere.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
stefan doroftei doimaneanu
Ceea ce e mai trist e cǎ şcoala nu o mai încape pe Ana.
samoila
samoila (autor)
luni, 03 octombrie 2016
Tristeţe reală, adevăr demonstrat! Şi avem atâtea livezi...
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 02 octombrie 2016