Există o febră a măștilor ce nu se mai opresc,
Un freamăt de umbre ce-și strigă prezența
În gesturi străine ce-n grabă încolțesc,
Mutilând prin vacarm însăși esența.
E o trudă sterilă în fiecare cuvânt,
Un asediu de zgomot pe punți de hârtie,
Când te naști dintr-un val și te stingi într-un vânt,
Purtând o paradă de falsă mândrie.
Te pierzi în vitrine cu reflexe de-mprumut,
Vânând un contur ce nu-ți aparține,
Un parazit palid pe un timp pierdut,
Ce soarbe lumina din vieți străine.
Ești o povară de forme ce n-au fundament,
O imitație crudă de trăiri și de pași,
Lăsând în urmă un rest permanent
De silă și praf printre mii de urmași.
Sub pojghița subțire a noului cult
Zace o piele ce nu știe să simtă,
Un ecou obositor, repetat mult prea mult,
O mână ce-ncearcă dar n-o să convingă.
Nu-i nicio urmă de templu în acest construct,
Ci doar o ruină ce-și caută stăpân,
Un spirit de gheață, de vicii sedus,
În care doar gura și umbra rămân.
vezi mai multe poezii de: teoshugs
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.