Intra muros
Pământul orb ridică hotărât,
masive-n aer, ziduri paralele,
dar nu-s înalte cerurile cât
să încapă duhul temniței în ele.
Ferestrele pe fețele de var
deschid în gol fantastice orbite,
cu cearcăne de umbre-n celular
și gene lungi de gratii nedormite.
Pe vastul frontispiciu ctitorit,
inert în vânt și ruginit cu ploaia,
un ceas rotund arată-nțepenit
că timpul nostru și-a oprit bătaia.
De-aici, din hăul unde nu-s poteci
decât târziu, prin somn, spre câte o vatră,
robește-n lanțuri veacul douăzeci
sub ochiul dur al epocii de piatră.
vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.