- Eşti drogul meu de fiecare zi
O supradoză nu mi-ar fi letală,
Ci dimpotrivă, poate m-ar trezi
Din letargia mea colocvială.
Mi-e tâmpla grea de gânduri şi de dor
M-ascund în lumea ta din poezie,
Apocalipse curg prin perfuzor
Şi mâine, tot aici, în terapie
Voi încerca să trec prin geamul mat,
Măcar cu gândul să ajung la tine,
Iubite, drogul meu imaculat,
Eu n-am nevoie de amfetamine.
- Dacă-ţi sunt drog primeşte-mă în zori
În sângele ce-aleargă prin artere
Şi îţi promit, iubito, c-o s-adori
Transfuzia aceasta de plăcere.
Ai să-ţi doreşti mai mult sau mai puţin
Intensitatea altei supradoze,
Când o să-ţi trec prin pântec, ca un chin,
Împrăştiind pe sânii tăi mimoze
Vei renunţa să cauţi terapii
Ce nu există-n lumea medicală,
Sunt dependent de tine,-aşa cum ştii
Şi-o doză-n plus s-a dovedit vitală.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.