Briza lucie de gheață curge ca un râu,
Desenând o câmpie în conuri de brad verde;
Zorile orfane se înghesuie la sân,
Soarele cu raze reci zugrăvește case sumbre.
În livada unde mărul roșu rar se coace,
Fluturași cu ia albă cu tiv fin, superior!
Țărănașul nalt fecior bate iute din picior,
Se încing în hora vioaie toate mândrele după el.
În șopru iarba veștedă dă să-ncolțească,
Înșirând pe garduri lung miros de fân,
Iar pe uliță găini plimbă ouăle în saci,
Înspre târgul cel sălbatic de la gura grea de fum.
Când și când se-aude în sat o cântare de cocoș,
Ca-un ecou de bici din solzii groși ai unui șarpe;
Râd cornutele-n pădure cu desagi umpluți cu mură,
Mută-i ploia peste pruni, ceru-i tot un curcubeu.
Pe costișa stângă țărmul meu își face umbră,
Tot crescând izvoarele, ape reci de sânge;
O secure taie lupul brun vânat;
Ciorile albastre, bandaj de flori îi leagă la bot.
Se învârte moara încet în vântul iute,
Caprele, nourași cu cornițe - podoabe de toporași,
Și-un cioban cu mustață neagră joacă-n vale
O bătută câmpenească într-un ritm zorit.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.