Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
dar câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
Costel Zăgan, INSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă comentez, deci cititorul, fratele meu(?),...
a murit!
Critica să-l odihnească!
Costel Zgan (autor)
duminică, 26 mai 2024