M-am săturat de mine până-n gât,
Un trup greoi, un chip posomorât,
De-o vreme mă privesc ușor căscând
Și mi-aș întoarce spatele oricând..
Am suflet tânăr într-un trup sleit
Nu vreau să cred că am îmbătranit,
Aveam un trup frumos până mai ieri
Și lipsă nu duceam de mângaieri.
Când trupul alintat era de-o fată
Se altoia pe trupul ei îndată
și plin de viață, viată dăruia,
Iar frageda făptură - nmugurea.
Dar astăzi, trupul meu nevoie are
Să îl masezi acolo unde-l doare,
Deși îmi este silă să -l privesc
Durerea lui mă face să -l iubesc!
vezi mai multe poezii de: Daniel Adam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.