Apocalipsa - DANACIOBY
Poezie adăugată de: DANACIOBY

    joi, 17 noiembrie 2016

APOCALIPSA



Mă doare trecutul, îmi urlă prezentul.
Prevăd viitorul în negru.

Închid doar un ochi, respir doar pe-o nară,
Mult plânset şi jale-i afară.

Copii fără mame, soţii fără soţi,
Păşesc printre hoituri şi morţi.

Doar vuiet de apă şi lavă încinsă
Se-aud în tăcerea prelinsă.

Pe câmpuri ard focuri şi iarba-i distrusă.
Întrega planet-i răpusă.

Nu-i soare, nici lună, nici stele pe cer.
E doar întuneric şi ger.

Un ţipăt de om, ce pare o rugă,
Încearcă spre cer să ajungă.

Târzie e vremea când noi am văzut
Cât rău omenirii-am făcut.

Târziu este timpul să plângem amarnic.
Pământul acum nu e darnic.

Sfârşitu-i aproape, cu noi a-nceput.
Degeaba privim în trecut.

Sfârşitu-i aproape, pământul dispare.
I-am luat chiar şi ultima boare.



vezi mai multe poezii de: DANACIOBY




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.