Difuz, cernit, beat de imagini
Şi fără logică e mersul în zig-zag,
Poartă a nebuniei lăsată în paragini
Prin care intră hăul cu auritu-i prag.
Semne în simţuri percepute greşit
Le aştept aporetic ca esenţe de pâini
Într-un hazard fantomatic-finit,
Precum e adesea spălatul pe mâini.
Lipsită de pur, scormonire banală,
Mizeria cântă înjurând bogăţia
În timp ce paraua, într-o cursǎ fatală,
Pe margini de viaţă plăteşte chiria.
Lumea din mine, lumea din tine,
Axiome aride, revelaţii tardive,
Fructe amare, cireşe divine
Se-aşază tăcute în stive.
Ridică paharul în cinstea virtuţii,
Viciul să-ţi umple cotloanele joase,
Adevărul, legat de marginea burţii,
Cultive trăiri în amorţitele oase!
Iubirea e sunet în cuşcă de aur,
Stare-spectacol dominat de alcov,
Suferinţe albastre, triluri de graur,
Poveşti animate de credinţa lui Iov.
Un an a trecut, mai mult decât ieri,
Un an a rămas, mai puţin decât azi,
Să râzi, să cânţi, să uiţi invieri,
S-auzi devenirea sub brazi.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesante versuri! Felicitări!
Nelu Preda
joi, 28 aprilie 2016