- E-atâta primăvară-n luna asta
Cum n-a mai fost demult, dar e firesc,
S-au dus ninsorile, pleacă năpasta
Cu cele nouă babe și-nfloresc
La Șelimbăr magnolii în grădină,
Iar tu pe balansoar visezi senin
Că stăm întinși, desculți, sub luna plină
Și de pe piept îți sorb un strop de vin.
Mă amețește primăvara nudă
Și mă ating de fruct chiar dacă-i crud,
Printre petale gura mea zăludă
Alunecă ușor, ușor spre sud.
- E-atât de proaspăt verdele pădurii,
Pe catifeaua moale paşii mei
Aleargă spre poieni şi-n colţul gurii
Ştrengarul zâmbet te întreabă: "Vrei
În basmul meu să vii?" April te-mbie
S-adormi lângă magnolii, pe pământ,
Pe trupul alb să-mi scrii o poezie,
Dar niciodată să nu-ntrebi de sunt
Nereida acestui loc. Doar cerbii,
Când se adapă-n tainicul izvor
Sau trec grăbiţi să pască firul ierbii
Ştiu ce furtuni mă-nving, cât mi-e de dor.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim frumos, marinela....
nutzu (autor)
miercuri, 06 aprilie 2016
Poezia voastră exprimă simţiri puternice şi este foarte impresionant sentimentul iubirii
marinela
miercuri, 06 aprilie 2016