Aproape
…
O lume sieși plină, defectă și pocită,
Pândită de-o felină, în beznă tăinuită,
E-aproape să dispară, că nu poate conține
Mai mult de-un vis de fală și buzunare pline.
…
O lume fără noimă, plutindă pe-un ocean
Pe un ocean de patimi și pofte colorate
Și oameni duși grămadă cu forța la cazan,
De slujitorii beznei și-ai viselor deșarte.
...
Și-n lumea asta joasă plină doar de sine,
Eu trebuie să rabd a lutului povară,
Povară greu de dus, puterile-s puține,
Iar lutul stricăcios, a început să doară.
...
N-am ce spune lumii, și de ce aș spune
Acele lucruri care i-ar fi de ne-nțeles,
Când tot ce face lumea-i mișcat de interes,
Și vremea ei e dusă, curând ea va apune?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.