Apusul
Totu-i dus, a lumii vreme,
fir de viață din fuior,
toarce-a veacului dileme
toate se nasc și apoi mor!
Ceru-adânc, precum,o glugă
peste un cap primordial,
se sprijină pe-a lumii rugă
și normele din calendar!
Totu-i dus, precum e-n fire,
toate sunt precum s-a spus,
doar o rugă din Psaltire
scormone jarul de sus!
Este ruga de iertare,
a păcatului știut,
către cerul care pare
doar un ascultător tăcut!
Dar și tăcerea-i un răspuns
pentru lumea plină goală,
că tot omul e pătruns
de adevărul c-o să moară!
Și uite astfel toarce fusul
firul vieții răsucit,
când moartea este apusul
vieții ce-abia a răsărit!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.