Rugǎciunea ca mister
Îţi aduce şi penumbre
Ce te-nalţǎ
Pânי la cer
Cu zbateri de iele
Sumbre.
C-ai sǎ fii
O nonfiinţǎ
Te bagǎ-n sperieturǎ
Şi te umple
De credinţǎ
Din cǎlcâie
Pânǎ-n gurǎ.
Alţii
Nu acceptǎ
Nonfiinţa care vine
Şi cu firea lor
Ineptǎ
Cred cǎ n-o sǎ piarǎ-n sine.
Timpul nu ucide
Tot,
Mai rǎmân urme
Din noi,
Care vor
Şi
Care pot
Sǎ arate
A strigoi.
Şi dacǎ-l asculţi
Pe Nietzsche,
Filozoful mult blamat,
Despre urme
El ne zice
C-ar fi bine
De pǎstrat.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.