geamurile dialoghează cu ploaia – iar oglinzile zidurilor cu
vântul • asfaltul cu luciul gîlgîind • într-adevăr – cînd plouă –
parcă ferestrele – oglinzile şi labirinturile s-ar vomita unele
pe altele • invers vine şi totuşi nu pleacă • nisipul e un şaman
roşcat cu toate paginile întîmplărilor rupte • doar vîntul se
mai întîmplă – doar ploaia-şi mai despleteşte sticla • doar
invers mai vine fără să plece – el e singurul şaman încă uman
• invers – pe numele lui nimeni • nimeni – după întruchiparea
lui invers • ultimul om • invers – nimeni şi nimeni – invers •
la infinit
vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.