calm de zăpadă cu secunda la zid • labirintul mi se clatină pe picioare • nămeţii insomniei amorţind în mine somnul lunilor de iunie • apa e o dală peste sinucidere • şi vântul ca o viaţă invizibilă • pagini de palid – luna unge lumea cu neantul iernii • cu snopii străzilor în braţe mă clatin cît mai sînt bătrîn • sau poate asfaltul merge pe două cărări • netedă-i pasărea cu zborul de linişte • zarul îmi aruncă din mînă pagini de hazard • cred numai în vid • răsfoit de destin străinul sumbru îmi apropie de suflet mantaua pericolului • prietenul meu invizibil – chemat de orele negre ale copilăriei • oglinda e semnul înmulţirii lui celălalt • singur doar nimeni pot încă să fiu • din cînd în cînd un miracol al disperării – un robinet ruginit cu speranţa epuizată • creanga cu înflorirea labirintică – precum o literă îmi scrie-n aer zborul • dau din umeri de aripă de parcă de pe haină aş vrea să scutur fărîmele unui disc trecut • o amprentă de demult – lipită de paşii mei vechi • întrebîndu-mă mereu cum arată întîlnirea cu pierdutul meu semn de întrebare • o cheie beată îmi întinse degetul – de parcă aş fi fost un buton trăgînd pe nări nori de note de cocaină • da, un orb cu mîinile-n lună şi cu mîine uitat în rachetă • cu creionul de ieri – îmi spuneam – cumpăr silabele scrise pe zăpadă cu sania • fereastra-mi va aduce – pulverizate – orizonturi de foarte departe • am să arunc tăcerile timpului – prea spălate de zâmbet • şi-am să las o dîră de nefiinţă cadou – drumului în veci neştiut •
vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.