capul lui orfeu ieşind din liră ca dintr-o oglindă • migrena exilurilor – lupă sub care, infime, începuturile se măresc în cuvinte • unică e această întîlnire dintre ochii închişi ai celui purtat şi ochii întreînchişi ai purtătoarei • metamorfozele cîntecului precum somnul unui neant încrucişat • această naştere thanatică a celui adîncit paralizează populaţiile oglinzii • părăsit de închipuire e ăst chip plin de himera sa de strune • misterele lui ca nişte fusuri negre atîrnă neantului lacrimi necunoscute • gîtul lăsînd să se scurgă prin liră sunetele rupte ca un sînge funebru • sîngele ciudat al celor neconsumate • ca nişte lacrimi ale spaţiului cu abisul posibil • ochiul cu multiple priviri de cîte ori poate să plîngă deasupra infinitului ce îl opreşte • fusurile stropilor aşteaptă clipele abisurilor alungite • moartea săgetează prin senzaţii ca doi cîini de semn opus •
preoteasa enigmelor se apleacă peste capul misterului • broasca ţestoasă îl ascunde pe orfeu în carapacea-i funebră • sîngele-şi strigă căderea purtîndu-şi brutal neantul în lumină • lacrimile destinului, uriaşe, urlă din rănile îndoliate • ce ciudată ironie se scurge peste neantul cîntecului, subtilă artă a desprinderii, şi cu ce lumină liniştită o primeşte • fără s-o accepte – căci privirile se-nchid în sensul lor, comunicînd, numai, cu exteriorul ocultării • şi în distanţa închiderii lor îmbrăţişînd – poveştile tenebrei •
vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Adina, în numele domnului Ara Alexandru Șișmanian!
Da, este un poet aparte, de o mare profunzime și sensibilitate și, după cum ai remarcat, poezia dumnealui depășește granițele clasicului cuminte, așezat în tipare bine stabilite, este subtilă, giocondă, pură. Din păcate, domnul Șișmanian este foarte puțin cunoscut în România, tocmai aici, unde s-a născut și și-a trăit o parte din viață. Ar fi bine și frumos să ne cinstim valorile, oriunde ar fi ele pe acest pământ.
Remarcile tale sunt deosebite, îți mulțumesc și eu și te îmbrățișez cu drag.
Lucia Eniu
vineri, 30 iulie 2021
E foarte interesant acest poet, Lucia! Nu poți trece rapid peste poemele sale, s-ar pierde momente poetice deosebite! Așa cum nu-i poți citi pe Naum, Voronca, Mircea Ivănescu, pe fugă...
„această naştere thanatică a celui adîncit paralizează populaţiile oglinzii”... cât de concis, și totuși, cât de mult spus! Din momentul nașterii suntem destinați morții. Dar din moarte renaștem, această renaștere a celui scufundat în ființa interioară, cel care descoperă resursele revenerii prin înțelegerea eului. Oglinda este simbolul conștiinței, al înțelegerii adevărului ascuns, și iată că tenebrele amuțesc în fața revelației.
De la început m-a mirat forma aleasă, dar acum înțeleg că astfel există o coeziune mai bună între imagini.
Din partea mea, felicitări!
Adina Speranta
luni, 26 iulie 2021