drum prin mister - Ara Alexandru Șișmanian
Adăugat de: Lucia Eniu

drum prin mister argintiu ca o radiografie a nopţii • limbǎ de lunǎ linge plasǎ de pǎianjen sau semne • solitudine rǎtǎcitǎ pe cîmpia ţesutǎ din priviri de ecouri • stranie melancolie escatologicǎ • uneori o elasticǎ spumǎ marinǎ pe care, fǎrǎ sǎ-nţeleg, îmi presar paşii • alteori, potecǎ de schelet fǎrîmat • demult – adicǎ straniu şi sterp • turn spre dincolo – cu subţirele deictic dispǎrut • nimeni doar – aceastǎ paginǎ o parcurge ştergînd-o • minǎ de sare prea crepuscularǎ pentru a mai fi silabic exploatabilǎ • da, depǎrtarea aceasta aproape informaticǎ a frigiderelor anunţǎ tǎcerea ectoplasmicǎ • cale de zîmbet îngheţat cu toate diferenţele dizolvate • aici, infinitul singur este cellalt – infinitul singur îmi rǎspunde – fumîndu-mi, abia ironic, întrebǎrile • anonim mǎ torc – şi-apoi îmi ţes amnezia din frustrǎri întrevǎzute • dezolat sau fericit înseamnǎ poate doar atît – sǎ-ţi bei vidu-n cupe de neant • desigur, amurgul ectoplasmic mǎ însoţeşte spre palat de ranǎ • pasǎrea absentǎ a amintirilor abia ştiute • toatǎ aceastǎ întoarcere spre un veşmînt ocult – pierdut de uitarea trupurilor • setea cristalinǎ de xilofon disperat a zarurilor • nu existǎ recunoaştere pentru adevǎr – nici premiu pentru solitudinea treziei • mǎ înclin, plutind pe pragul ca o barcǎ – şi vǎrs caligrafia evanescentǎ a halucinaţiilor • echivocul de volute al mirajului scînteind de semne • da, pǎstreazǎ-ţi ignoranţa proaspǎtǎ – înainte de albastrul fumului • tot mai calmǎ, transparenţa refuzǎ întrebarea – lasǎ doar lumina sǎ treacǎ • fǎrǎ enigmǎ e acest refuz – fǎrǎ mozaicul labirintului sau oglindǎ • numai fereastra-l respirǎ • strǎbat în cerc atolul obsesiei • însingurat – cu aripi de crepuscul • ele-mi zvîcnesc în tǎlpi cînd bǎnui zborul • amorţit de alb e atolul – ca de o iarnǎ a gândului • un tǎrîm despuiat de aşteptǎri – şi totuşi scufundat în aşteptare – da, într-o disperare unicǎ • neştiutul unei netezimi de echere absente – parcǎ semǎnat cu pietre albe • nimeni rǎsfrîngîndu-se spre sine – asemeni ultimului ecou •



vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.