ning cu tot sufletul în sălbatice abisuri de cer –
flaute de durere – trepte de îngenunchiere –
smerită dizolvare în lontan •
parcă un stol de catedrale
ar străbate în zbor abisurile •
prag de vid – mântuire albastră –
stingere înceată în neant smerit •
ochii cresc nesfîrşiţi de moarte –
craniul se desface nesfîrşit în voci –
se întrerup în cîntec –
lacrimile de stingere ale lontanului –
pierdute-n evanescenţa –
tulburată a ecourilor •
cristale întrebătoare –
parcă s-ar privi –
parcă s-ar visa –
parcă s-ar stinge •
pleoape se smeresc –
şi paşii în sfioase priviri •
tălpile se roagă-n netezime –
ochiul orb nu poartă din privire –
o lipsă –
ci poartă privirea absolut netedă –
acum că din amurg se scutură cenuşa albastră •
vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îi mulțumim din suflet pentru bucuria de a-i citi poeziile :)
Adina Speranta
duminică, 31 octombrie 2021
Adina, domnul Șișmanian mulțumește pentru găzduire și aprecieri!
Lucia Eniu
joi, 28 octombrie 2021
Mulțumiri, Lucia! :)
Adina Speranta
joi, 28 octombrie 2021