Arhitectul fericirii - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    luni, 03 octombrie 2016

- Ce fascinant e să privesc spre mine
Atunci când ochii tăi îmi sunt oglindă;
O lingură cu miere de albine
Amesteci în cafeaua aburindă,

Zâmbeşti şi chipul luminat de soare
Îmi îndulceşte, tandru, dimineaţa
Pe geana orizontului tresare
O rază caldă ce alungă ceaţa.

Pui una peste alta, la-ntâmplare
Poeme, gânduri, vise cristaline,
În fiecare zi-i o sărbătoare
Şi-acest palat e numai pentru mine.

- Ești o minune care-mi crești în palmă
Și mă săruți pe tâmplă printre vise,
Când treci desculță-n zori și-atât de calmă
Îmi spui că nu sunt jocuri interzise,

Că diminețile au gustul dulce
Al florilor de mai cu gleznă fină
Ce înfloresc și n-or să se usuce
Când dragostea le-mbracă în lumină.

Acum în viața mea e sărbătoare
Și vinovată ești de fericire
Iar dacă-ai fost cândva o simplă floare,
Magnolie, azi te numești Iubire.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Din volumul Ești poezia sufletului meu -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mă-nclin, laura...
nutzu (autor)
miercuri, 05 octombrie 2016


Un poem care înnobilează spiritul şi-l încântă
laura
miercuri, 05 octombrie 2016


grazie, amelia p...
nutzu (autor)
luni, 03 octombrie 2016


un poem minunat,tandru...
amelia p
luni, 03 octombrie 2016