M-am pierdut de tot ce-i verde și smarald lucios și tandru,
Iar pe pleoape simt, doar cețuri și puhoaiele ce vin.
Trupul meu de fee blondă se apleacă către ape
Și așteptă primăvara, un zefir cald și divin.
Dinspre ierni îmi vine veste și pornesc din nou pe cale;
Am luat cu mine umbre, brume argintii și fum.
Parcă-aud în zări ecoul nenuntitelor hotare
Și în templul cald odată, a rămas doar plâns și scrum.
M-am pierdut pe căi sihastre și-am uitat că pot învinge;
Umbrele de îndoială să le-ascund intr-un mormânt.
Și să calc peste cutume, iar aripile-mi de rouă
Să mă-nălțe către stele, sus, departe de pământ.
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.