Ars scribere
...
Nu-s tânăr, nu-s frumos. Nici dansator pe sârmă,
Să mă produc în public lansând într-una cărți
Ce-or rămâne-atunci când voi pleca, în urmă
Pentru cei ce vor să mai deschidă porți!
...
Că ăsta-i scrisul meu, menirea mea dintâi,
Sau mai degrabă sensul unei vieți normale,
Cheie pentru-a deschide porți universale,
La voia tuturor sau poate-a nimănui!
...
Nu pot vorbi în public, n-am aer de vedetă,
Nu-mi port cu fală anii, nu-i duc prea ușor
Slova mea-i cuminte, mai mult decât discretă,
Cuvântul meu se-nșiră agale, curgător!
...
Nu mi-am putut permite măcar un coregraf
Să-nvăț a dansa public, s-atrag susținători,
Nu mă văd stând la masă picior peste picior,
Dând semnături pe bandă în stil autograf!
...
Nu-mi vâr scrisul oriunde să fiu luat în seamă,
Cartea-i o entitate de-un fel cu autorul,
Cel pregătit s-o aibă, subconștient o cheamă
Iar la rându-i cartea-și alege cititorul!
...
Una peste alta nu-s intelectual,
Vreun de-ăla pregătit să țină cuvântări,
N-am stofă de boem pozând contextual,
Nu-s dezinvolt în public înșirând lansări!
...
Prezența mea-i modestă oriunde m-aș duce,
Nu-s personaj notoriu, n-aduc audiență,
Nu știu să merg de parcă aș căra o cruce,
Doar sper că scrisul meu are o influență!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.