Dupa potop - Arthur Rimbaud
Adăugat de: Gerra Orivera

De îndata ce ideea Potopului a intrat în matca ei,
Un iepure s-a oprit în triofiste si printre clopoteii frematatori si si-a rostit rugaciunea catre curcubeu, prin pânza paianjenului.
O, nestematele care stateau ascunse - si florile care-si facusera ochi!
Pe strada mare si murdara macelarii îsi scoasera tarabele, iar barcile fura trase înspre marea ce se înalta în trepte, ca în unele gravuri.
Sângele prinse sa curga, la Barba-Albastra, - în abatoare, în circuri, unde pecetea Domnului face sa paleasca ferestrele. Sângele si laptele curgeau.
Castorii cladeau. "Mazagranurile" abureau prin cafenele.
În casa cea mare cu geamurile înca siroind, copiii în doliu priveau minunatele imagini.
Deodata se trânti o usa, iar în piata satului copilul îsi rasuci bratele, fiind înteles de toate sfârlezele si cocosii de tabla de pe clopotnite, sub scânteietoarea aversa.
Doamna xxx îsi aseaza pianul în Alpi. La cele o suta de mii de altare ale catedralei se sluji liturghia si avura loc primele comuniuni.
Caravanele pornira la drum. Si Splendid-Hotel fu cladit în haosul gheturilor din noaptea polara.
De atunci încoace, Luna aude sacalii schelalaind prin deserturile de cimbrisor, precum si eglogele în saboti mârâind prin livada. Dupa aceea, în dumbrava viorie, Eucharis îmi spune ca-i primavara.
- Balta, tâsneste! - spuma, rostogoleste-te pe punte si peste paduri! - cearsafuri negre si orgi, fulgere si tunete, înaltati-va si napustiti-va! - Ape si tristeti, cresteti si stârniti Potopurile!
Caci, de când s-au retras - o, nestematele afund îngropate, o, florile larg deschise! - e o plictiseala! iar Craiasa, Vrajitoarea ce-si aprinde jeragaiul în oala de pamânt, nu va voi niciodata sa ne povesteasca tot ce stie, iar noi n-avem habar.

vezi mai multe texte de: Arthur Rimbaud