Din toamnă aș fi vrut,să fiu un bob de rouă
Un bob ce îl strivești,cu palmele-amândouă
Să ma preling ușor,de dimineață-n zori
Pe trupul tău frumos,și pe-ai tăi obrăjori
De Soare aș fi vrut,să fiu trimisă rază
Și trupul să ți-l ard,în plină dup-amiază
Sau poate aș fi vrut,să fiu în noapte-o stea
Cu rol să-ți lumineze,calea când ți-e grea
Sau poate aș fi vrut,să fiu un strop măcar
De ploaie care cade,pe fața-ți albă doar
Sau poate ca un vânt,ce vine în rafală
Mi-aș fi dorit să-ți mângâi,silueta goală
Dar mi-este greu să știi,a fi ca toate cele
Ce companie-ți țin,în vremurile grele
Îmi este greu în ele,să pot să mă transform
Da-ți las în schimb viața-mi,și cursu-i uniform
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.