Văd armăsari cu pașii lor răzleți,
Copitele lor saltă printre lauri;
Din șa, eu îi privesc, semeți,
Visând la lupte grele de centauri.
Îmi susură sub glezne lungi copaci,
De parcă sunt un râu la adiere,
Simt ierburi cum dezmiardă flori de maci,
Năstrușnice chitare efemere.
Îmi curge magmă printre degete,
Magnetic univers ancestral,
Relicva mea de lut stă să pregete,
Și scot din doliu visul sideral.
Mi-am pus pe somn batic de borangic,
Țes florile dantele glaciare,
La piept mi-a tors sălbaticul nimic,
Cu înroșiri de nopți incendiare.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.