Așa ți-a fost scris
Lasă-te pătruns de misterul vieții. Timp și spațiu nu există. Ești un suflet dincolo de moarte și prin tine trec toate. Stai pe loc, stâlp de foc și lumină. În tine-i lumea divină. Fine mângâieri de vânt, ecou de duh sfânt, te poartă ușor pe-o ceață de nor, cu ploaia în ploaie dansând. Dar veni-vor curând, pe tine să cadă, fulgi de zăpadă, mii de sărutări reci și mărunte, lacrimi ce cad pe obrazul din brad verde de jad mirosind a rășină, strop de lumină albă, de nea. E vârsta ta, ce uneori doare de îndelungă răbdare și te simți rupt în două, căci lutul te coboară, duhul te ridică, lasă-i să te doară, tu ești nor ce zboară peste lumea mică din care vei ieși, căci o vei părăsi, scântei diamantine vor izbucni din tine, e lumescul ce-ți moare când divinu-ți răsare, să te fie, să-l fii.
Și atât să mai știi: când va fi să fie, parfum de iasomie țâșni-va spre cer, eternul tău mister și cu parfum de lavandă, vei primi ofrandă un delicat giuvaer, minunat ciob de lună ce te prinde de mână și te trage spre el, să fie protectorul ce-ți însoțește zborul din trecător spre etern, ca un prunc cuibărit la sânul matern.
Și toate-ți părea-vor un vis, căci așa ți-a fost scris.
(fragment din viitorul volum ”Totul e poezie”)
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.