Ascultă
Ascultă liniştea din noapte!
Cuvintele pe frunte scriu,
cu firele de păr zglobiu,
ecou despoleit de şoapte.
Mai stranii sunt lumini în seară ,
cum se rotesc în geamuri reci,
ce par ca săbii fără teci,
ce-ajung pe case, fără scară.
De ce nu se mai vede saltul
fācut în timp de vântul serii,
de la o vreme, sclav tăcerii,
pe care tălpi îl bat de-a latul?
Ascultă liniştea deplină
a brazilor ce scurg răşină!
vezi mai multe poezii de: sorina