- Mi-ai îmbrăcat destinul în petale,
Cu roua buzelor mi-ai scris poemul,
Le simt aroma dulce, ale tale
Sunt nopțile când fredonezi refrenul
Nocturnei tatuate pe o gleznă,
Atunci când apăsam cu disperare
Pe clapele pianului și-n beznă
Mă scufundam la orice apăsare.
Și câtă primăvară din zăpadă
Ai reușit să țeși fără sfială,
Acum magnolii înfloresc pe stradă
Cu chipul tău ascuns într-o petală.
- S-a aşezat pe flori atâta rouă
În anii scurşi sub semnul aşteptării,
E noaptea când planetele în două
Se-mpart şi-n zodiacele visării
Destinul scrie paginile fine.
Ne-am întâlnit accidental se pare,
Nici nu ştiam ce dor mi-era de tine,
Ar îndrăzni ceva să ne separe
Când suntem siamezi şi e vitală
Nevoia de-a-mpărți o rădăcină?
Ieri te-ascundeam timid între petale,
Azi ne trăim povestea în lumină.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu