Ţi-ai bǎtut vorbele-n cuie
Sǎ se-nveţe minte
Sǎ mai umble pe la UE
Cu o simplǎ rugǎminte.
Pentru vrun proiect mǎreţ
Numai tu ai fi în stare
Sǎ-ţi asumi şi un dispreţ
Cât de mic sau, poate, mare.
De ceri şi tu cinstit
Un ce, oricât de mic,
Ca un european sadea
Ce-a stat prea mult ,,pierit”,
Auzi din gura lor cǎ viaţa-i grea
Şi un rǎspuns, de vei primi,
Dupǎ un timp prea infinit,
Vei constata cǎ nu ţi-ar trebui
Nimic din ceea ce-ai dorit.
Şi dac-ar fi sǎ iei
Trei fire de salatǎ verde,
La masa lor,
Iau de pe tine şapte piei
Şi-n second-hand te-ar pierde
Chiar dumnealor.
Iar dacǎ nu-ţi convine,
Ce-o sǎ faci?
Nimic!
Ascultǎ-mǎ pe mine,
Mereu o sǎ le fii dator,
Cǎ asta-i soarta celui mic.
vezi mai multe poezii de: samoila