,,Nimic nu se pierde
Nimic nu se cȃştigǎ
Ci totul se transformǎ”.
Cȃt adevǎr cuprinde
Aceastǎ lege simplǎ
Care mi-a dat şi mie formǎ.
Cǎci dacǎ existenţa
Mea
N-ar fi conformǎ
Cu natura,
N-am mai vorbi acum
De ea,
Rǎcindu-ne degeaba
Gura.
Astǎzi sunt
Ȋn forma ȋn care sunt,
Mȃine voi fi ȋn altǎ formǎ,
Plinǎ de har
Şi de esenţǎ,
Dar,
Sigur,
O platformǎ de lansare
Spre o nouǎ existenţǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila