Aştept să vină clipa
din nou să ne iubim;
mi-e tare dor de tine,
eşti cerul meu senin!
Va fi o sărbătoare,
din ochi ne vom sorbi,
dorinţa pătimaşă-n
cascade-om retrăi.
Sunt oaza-ţi însorită,
sunt ultimul popas,
din crâmpeiul vieţii
ce ne-a mai rămas.
Vocea-ţi fremătândă-i
o şoaptă de iubire,
ce-mi mângâie auzul,
talaz de fericire.
Sărutul din preludiu,
tandru, şi pătimaş…
îmi pârjoleşte trupul
fără să-mi dea răgaz.
Mă simt ca şi o coardă
vibrândă sub arcuş
şi intru-n rezonanţă
când luna este sus.
O linişte profundă
s-aşterne-n patul moale,
Tu mă ţii strâns în braţe
şi soarele răsare.
Când buzele-ţi şoptesc
“doar pe tine te doresc!” ,
mă simt ca o prinţesă
iubită, adorată...
Aş vrea să fim iar tineri,
să retrăim viaţa
şi să ne trezească
cocoşul dimineaţa.
Cucurigu! Cucurigu! Cucurigu!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cred că ai o doză de nebunie, dar o nebunie frumoasă, și o poftă incomensurabila de viață !
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015