Atât mi-a fost dat - Răzvan Poşchin
Poezie adăugată de: Razvan Poschin

    miercuri, 25 mai 2016

am simțit-o în mine, înfiptă în carnea mea
cum fiecare vibră a trupului tremură de frenezie
și inima-mi zbătea tot ce alcătuia trupul meu
precum și privirea ei supraviețuiește în pulsațiile inimii
îmi pare că atunci când pleoapele ei albe
se lasă în jos, un întuneric morbid acoperă pământul
și totul dispare subit într-un neant fără liane și funii salvatoare
pe genele ei unde temerile și anxietățile omenești
s-au sinucis de candoarea ei
a unei femei inculte sub mrejele iubirii
m-am oprit eu, un călător damnat prin vagi pustietăți
și am privit pitorescul natural din ochii ei ce n-au gustat
decât aristocrația naturii
atât mi-a fost dat să trăiesc
trupul meu a ajuns în gloata unui neant comun
iar sufletul încă zburdă buiac
deasupra acelei femei care încă trăiește.



vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulţumesc, dragi cititori.
Razvan Poschin (autor)
joi, 26 mai 2016


Felicitări Razvan,ai scris minunat!
maria
joi, 26 mai 2016


Frumoase metafore care duc la subînţelesuri sublime...
marinela
joi, 26 mai 2016


Iubirea se ascunde frumos în versurile tale !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 25 mai 2016