Gurile căutau în întuneric păcatul
muşcând din timp,
scuipându-i carnea încă vie
şi plină de zorii
cu care încerca să ne orbească.
Dimineață vom călca nepăsători
pe bucățile-i sângerânde
încălzindu-ne tălpile
cu gemetele-i lipicioase
şi pline de regrete,
privindu-ne înfometați.
Atins! am exclamat. Atins!
fără să-ncerc măcar să par surprins
când cu privirea-ți de floretă
mi-ai sfârtecat şi mi-ai desprins
şi ultimul strămoş din oase, ca o chiuretă.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc
maresalmusca (autor)
marți, 01 octombrie 2019
Luptă aprigă :)
”şi ultimul strămoş din oase” asta mi-a plăcut mult!
”ca o chiuretă” ... așa și așa, o simt pusă mai mult pentru rimă, ori e floretă, ori chiuretă, e o încărcare, nu neapărat necesară. Părerea mea.
Dar am savurat poezia, restul ține de percepția mea personală. :)
Cu drag, domnule Mareșal :)
Adina Speranta
luni, 30 septembrie 2019