Târziu şi timpuriu stau faţă-n faţă,
Lumină şi-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viaţă.
În preafinit nemărginita zare
Acorduri largi tăcerile ascund;
Ascult atent la tonul lor profund
Şi creşte-n mine aspră întrebare.
Un deget, doar un deget pus pe rană
Nedumerirea o transformă-n crez...
Ce vis mai alb mai pot să-mi luminez,
Când Necuprinsul L-am cuprins sub geană?
Târziu şi timpuriu stau faţă-n faţă,
Lumină şi-ntuneric se privesc,
Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,
În neschimbata curgere de viaţă.
vezi mai multe poezii de: Aurel Pastramagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.