Zăbovești la semafoare,
Ești mereu aglomerat,
Ambalezi motorul tare
Și poluezi exagerat.
Când circuli de dimineață
N-apuci bine s-o pornești
Că frânează unu-n față
Și iar trebuie s-oprești.
Te miști lent, ca melcul care
Mi-a încântat copilăria
Oamenii, cu mic cu mare,
Te-așteaptă ca pe Mesia.
De aceea, taină adâncă,
Zău că nu-s răutăcios,
Mai iute ajungi la muncă
Dacă o pornești pe jos.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.