*lui C.A. depozitarul ereziilor somptuoase*
”au coloana”
țipă ființa
scufundată în leșie pân la umăr
singură în hăul nopții
cine să audă zeii dorm și nu le pasă scrâșnetul
ciobește colții
printre umeri lupii fug în haită
din țâțâna vieții scuturând amarnic ramuri în ciclonuri
brumăresc sefire
frâng elipse în pătrar de lună
pe saltea de ruguri colțuroasă luptă
în atom de rai
se-ndoaie pe urlet și trunchiul de cer
ca o rugăciune
înspre șale mișcătoare nisipuri își preling
astralele clipuri
zgrumțuroasa iubire și se dor
sticlos ca o moarte-n pahare de lavă pe buză de jar
făptura prăvale
în cartilaje dragonii topesc plasa tampon
bântuie fantome prin tranșee de oase e pustiu și năprazne de ger
nici un înger nu se mai respiră
doar durerea semnează cu gheare de foc
calota de gheață a numelui său
cu vuiet se crapă
printre atrii de dor
spărgătorul ursitei despică-n șpanuri acide limba-nțelesului
sublim mobilată partea concavă a frontului își dezvăluie
punctul nevralgic
ușa vieții sale
doar un gând descuie
să-și ridice ziua ca pe-o cruce în spate
în genunchi pe coate sisif
nicicând nu se moare
un crepuscul cântă
strălucirea un eșec acunde în clipita-i dulce
din păstaie veșnicia râde
trucu-i reușit
”au coloana”
țipă ființa prinsă-n teascuri
suferința-i tot mai mare
hapurile zac în tindă sub o pânză de păianjen
bolovanul crește muntele se surpă
n-a fost niciodată
decât în pupilă
joc de reflectări și spaime
între vertebre
golgota
se zbate în piatră să-și mistuie cerul
răbdătoare așteaptă răstignirea jerba roditoare
efemerul doare
ultimul piron moartea încă nu și-a înghițit
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera