Autocontrolul se cere-aprobat,
Talanții din mână au fost drămuiți,
Se-ndeamnă asupra-ți pereți văruiți,
Le ceri lămurire, te lasă-ncurcat.
Autocolante la preţ de săpun
Înscris-au pe frunte hotarul gândirii;
Levitul se spală de blestemul firii,
De iese mai altfel, nu iese mai bun.
Când lipsa dreptății se-apucă de treabă,
Palavrele zboară şi semenii cad;
Nu strângeţi din umeri, căci nimeni nu-ntreabă,
Autostopiştii se-ndreaptă spre iad.
La rangul de stele mereu abonați:
Autocinstire, autovotaţi…
vezi mai multe poezii de: Vimara
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitări pentru sonet, apreciez faptul că formele fixe nu sunt uitate!
Cu drag!
Adina Speranta
miercuri, 23 octombrie 2019