Avantajul indolenței
...
Când schimbarea lumii e la apogeu,
Noi suntem rămași atât de mult în urmă,
Atât de departe de-a omenirii turmă,
Că zeci de ani vor trece până dăm de greu!
...
După părerea mea, e-o diferență mare
Între poporul nostru și restul omenirii,
În timp ce lumea este în era prăbușirii
Noi vom rmai fi pe-aici în continuare!
...
Noi suntem ca un dinozaur uriaș,
Cu-o inimă în piept și nouă pe spinare,
Ce-odată împușcat, mai face destui pași
Până-și dă seama ce-a pățit și moare!
...
Și când toate astea se vor fi terminat,
Când ciclul catastrofic se va relua apoi,
Din nou în noua lume vom fi primii noi,
Pentru că de fapt, nici nu am plecat!
...
Noi am găsit de mult rețeta salvatoare,
Când lumea-ntreagă se-agită și se zbate,
Să stai cuminte, de lume mai departe,
Iar șmecheria e să nu te zbați prea tare!
...
Mai e un scenariu la care m-am gândit,
Găsind sub altă formă indolenței rostul:
În caz că lumea moare și totul s-a sfârșit,
Zeci de ani pământul va fi numai al nostru!
..
Să dormi române, somnul cel de moarte,
Că de sfârșitul lumii, tu ești încă departe,
Iar de nu dormi încă, du-te să te culci,
Dormind, sfârștul lumii sigur nu-l apuci!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.