Avem poftă să iubim...
Te-ai furișat prin labirinturi,
Pașii tăi n-ajung la mine,
Ajung în gânduri vagi frânturi
Din dorințele sangvine.
Îți port imaginea-n pupile,
Cum să uit plăcerea oarbă?
Când nopțile zburdau docile
Și sângele-ncepea să fiarbă.
Din lungi săruturi repetate
Se nășteau poftele febrile,
Simțeam în noi o voluptate...
Cadoul nopților virile.
Nu putem trăi din amintiri,
Nu pot să cred că am pierdut
Mirajul acelei mari iubiri,
Pe care l-am plătit tribut.
Te apuc strâns de mâna rece,
Prin ochii limpezi ne sorbim,
Avem o rană ce nu trece,
Dar ș-o dorință... să iubim.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.