Averea mea
...
Eram copii în primii ani de școală
Când m-ai privit în ochi întâi oară,
Cu ochii tăi frumoși verde intens
Ce dăruiau privirii tale-un singur sens.
...
Și te priveam și-mi tremura privirea
Nu știam să-mi stăpânesc uimirea
De a vedea că ochii tăi mă vor
Să fiu al lor, să fiu numai al lor.
...
Mi se părea că sunt așa mărunt,
Când tu păreai a fi din altă lume
O, cât aș fi vrut să-ți spun pe nume
Și nu puteam să scot niciun cuvânt.
...
Acum e altfel. Mi-ai dăruit lumina,
Pot să te strig în sfârșit, pe nume
Pot să spun s-audă-ntreaga lume,
Ești soarele meu și te iubesc, Sorina!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.