În al meu suflet fac curat
De-acolo chipul ți-l arunc
C-a obosit câte a-ndurat
Cât m-ai făcut mereu să plâng
Doare să mi te smulg din piept
C-atâta timp mi-ai curs prin vene
Doare,dar parcă-i prea nedrept
Neîncetat,să-mi aud inima cum geme
Azi fac curat în al meu suflet
Îți scot de-acolo amintirea
Că prea mi l-ai umplut de urlet
Și ai sădit în el mâhnirea
Naiv în palme ți l-am pus
Crezând de el c-o să ai grijă
Dar tu în schimb,mi l-ai răpus
Și-acum trebuie să-i aplic corijă
Azi fac curat și-n al meu cuget
Îți mai permit doar bun-rămasul
Și depărtează-te te rog,încet
Nu vreau ca inima să-ți simtă pasul
Du-te departe,ochii să nu-ți văd
Te rog mă lasă-n propriile ruine
Nu te uita că-n urmă lași prăpăd
Doar pleac-acum de lângă mine
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Supărate versuri, dar se poate mai bine, ca poezie!
ALapis
miercuri, 02 decembrie 2015