Azi
Am desfăcut borcanul cu învieri
Și l-am umplut cu soare până sus,
Oprit-am ploile, sub jurământ, de ieri
Și te aștept să vii dinspre apus.
Mereu ajung eu prima la-ntâlniri.
Pe cer se plimbă doi nori singuratici,
Prin iarbă ochii-mi fac rostogoliri
Și până vii îmi dezleg caii sălbatici.
Speranța mi te caută-n mormânt,
Tristețea mă târăște înapoi.
Cum să-mi ridic privirea din pământ!?
Eternitatea are casă între noi.
Și văd că nu vii nici de astă dată...
Îmi iau în brațe caii și borcanu
Și mi te caut sub pleoape disperată
Că ți s-or șterge ochii pân-la anu.
vezi mai multe poezii de: Crina Lazar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
E dorul nebun de cel pe care îl iubești,
De boala iubirii nu poți să te ferești...
Te-ntorci mereu la fiorii de dragoste,
Aminitrea lui te bântuie... și e pacoste.
Mi-a plăcut modul în care ai transmis trăirea unei iubiri care nu mai e împărtășită! Felicitări1
Ina M.
duminică, 23 august 2020