BAGHETA MAGICĂ
Păcală colinda prin codrul de safir
Cu traista lui în spate (cu ceapă şi slănină)
Când găsi într-o groapă de frunze moarte plină
O vargă luminoasă, sclipind de să te miri.
La ce să fie bună albastra ei lumină?
Cui oare să-i servească fugarele-i sclipiri?
Păcală prinde varga cu vage preveniri
Şi deasupra gropii cu grijă o înclină.
Atuncea orice frunză se schimbă într-un stol
De păsări vibratile, lucind a staniol;
El tot ce vede atinge, încântat de a sa operă.
Rânduri ele se-nnalţă, vârtejuri se adună,
Zănatice-l înconjură cu furie nebună,
Coboară în picaje asupra-i, îl acoperă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel