Banca veche
...
Am lăsat în urmă câte-un trecut vaporos,
Ce-a mai ars o vreme mocnit și s-a stins
Și poate-am pierdut, iar de n-am învins,
Pentru noi, absolut de folos
Este că știm să pierdem frumos!
....
Rămână dar trecutul acolo unde este,
Drumurile noastre sunt altele azi,
Le-am unit pentru-a fi acei camarazi
Ce pot să-și scrie adevărata poveste.
...
Și nici nu contează că ceru-i noros
Și ploaia ne udă până la piele,
Sau că am strâns pierderi grele,
Câtă vreme știm să pierdem frumos.
...
Dar, mai este ceva ce merită spus,
Noi, nu regretăm nimic din trecut
Și oricât de multe poate-am pierdut,
Dacă tragem linie, suntem pe plus.
...
Povestea noastră, iubiți menestreli,
Este ciudat de banală,
Ea s-a născut între două primăveri
Și-o rătăcire a vântului, pală,
Într-o bancă veche, în prima zi de școală.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.